25 Oportunități | 36 Organizații

Câteva sfaturi care te vor ajuta să aplanezi conflictele cu voluntarii

Fiecare voluntar în cadrul unei organizaţii are un caracter unic. Chiar dacă aceştia contribuie activ la dezvoltarea comunităţii, uneori comunicarea în organizaţie poate deveni dificilă. Defapt, orice grup în evoluţia sa se confruntă cu diverse probleme care necesită soluţii pe termen lung. Prin urmare, este important, mai ales pentru un coordonator de voluntari să ştie să îşi păstreze membrii. Astfel, cănd ai un conflict, trebuie să ţii seama de câteva aspecte indiferent de caracterul sau temperamentul voluntarului.

Să admitem că unul din voluntari nu respectă valorile sau regulile organizaţiei. Primul pas pentru a rezolva problema e să ai o discuţie cu el, dar nu în public. Dacă ţi-ai propus să scapi de un membru, atunci aceasta este o metodă potrivită, dacă însă eşti persoana care investeşte în voluntarii tăi, trebuie să porţi o discuţie între patru ochi. Majoritatea criticilor aduse în public sunt luate drept nişte afronturi şi atunci în mod sigur ai pus captăt încercării de a remedia situaţia.

Oricât de multă frustrare nu ţi-ar produce un comportament, evită să te centrezi pe sentimentele tale, soluţiile trebuie să fie prioritare. Concetrează-te pe problemele ivite, nu pe identitatea ta rănită. Discuţiile defensive nu repară şi nici nu construiesc relaţii. De asemenea, nu este important doar să îţi controlezi mesajul verbal, ci şi reacţiile nonverbale. Psihologul James Borg spunea că limbajul corpului transmite 93% din mesaje în timp ce doar 7% din comunicare este formată din cuvinte. Atunci când încerci să pari o persoană deschisă la dialog, dar vorbeşti cu muşchii încordaţi din regiunea gurii, dai dovadă de falsitate şi astfel agravezi mai mult conflictul. Prin urmare, trebuie să îţi pregăteşti o atitudine pozitivă, pentru a evita discrepanţa dintre cele două lumi creatoare de mesaje.

Priveşte-ţi interlocutorul în ochi. Contactul vizual te ajută să îţi menţii partenerul conectat în discuţie. Multe persoane care se simt ofensate, în timpul unui dialog evită să îşi privească partenerul în ochi pentru a nu face să se observe că îl confruntă direct. Adesea îşi plimbă privirile prin încăpere sau crează senzaţia că i se adresează altei persoane. În consecinţă, acest gest crează celuilalt senzaţia că subiectul este de umplutură, că este neimportant sau că părerile sau nevoile lui sunt pe drept justificate. De asemenea, ai grijă să nu exagerezi, privirile fixe dau impresia că eşti agresiv.

Fii atent să nu îi invadezi spaţiul personal atât prin poziţia în care te afli, cât şi prin întrebările pe care le pui. Oriciune se poate simţi ofensat când cineva se autoinvită în spaţiul său personal. Atunci când pui întrebări, poţi folosi şi schema pe care o folosesc jurnaliştii în interviurile lor: începe de la întrebări generale şi mergi spre cele particulare. Bineînţeles că şi aici ai nevoie de atenţie. Pe de o parte, întrebările generale pot juca rolul de a amortiza conversaţia, pe de altă parte, acestea pot irita din cauza că pune subiectul în ceaţă. Astfel, este foarte important să pui problema pe tavă.

Utilizează parafrazarea, cu alte cuvinte, reformulează ceea ce a spus voluntarul. Cereţi-i să vă confirme dacă aţi înţeles corect. Întrebă ce a vrut să spună voluntarul. Nu face asta în mod permanent pentru că devii o sursă de zgomot. Parafrazează ori de câte ori consideri că voluntarul a spus ceva important şi vrei să fixezi această informaţie. Solicită-i voluntarului să îşi imagineze că este în locul tău şi să ofere soluţii. Această metodă îi oferă voluntarului posibilitatea de a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Ascultă-ţi voluntarul. Lasă-l să îşi spună oful. O persoană care ascultă activ denotă interes şi respect. Mai mult, o persoană care ascultă activ, transmite empatie şi încurajează interlocutorul să participe la o  discuţie sinceră. Din propria experienţă, pot să spun că atunci când o persoană se angajează într-un monolog cu mine nu doar că m-a pierdut în cadrul discuţiei, ci şi a pierdut dorinţa mea de a mă mai revedea pentru alte discuţii. „Conversaţiile” în care trebuie doar să ascult, mă epuizează enorm, astfel mai curând ajungi să escaladezi muntele Everest decât să obţii o relaţie.

Dacă vrei ai observaţii, nu critica persoana, ci comportamentul. Allan Peace folosea „metoda sandviciului” atunci când voia să ofere o critică. Aceasta este compusă din următoarele etape:

  • Critică fapta, nu persoana;
  • Cere-i ajutorul;
  • Recunoaşte că aţi făcut o greşeală similară şi oferiţi soluţia;
  • Rostiţi critica o singură dată şi numai în particular;
  • Încheiaţi într-o notă prietenoasă;

Deşi fiecare voluntar are un temperament diferit, aceste elemente pot fi considerate general valabile. Dacă exersezi şi le aplici corect, ai parte de rezultate îmbucurătoare. Principiul „Ce semeni aceea culegi” funcţionează şi în astfel de situaţii.

Articol scris de Oxana Morari

Construind caractere, construim societatea.

Vezi toate articolele ale acestui autor →

« »