25 Oportunități | 36 Organizații

Bune practici de care trebuie să ţină cont ONG-urile

Trăim vremuri în care ONG-urile apar ca ciupercile după ploaie. Unele sunt funcţionale, altele pot fi găsite doar în bazele de date a unor instituţii. Indiferent cât de frecvente sunt activităţile fiecăreia, şi unele, şi altele au încălcări etice sau de bune practici pe care adesea le trecem cu vederea. De reţinut este faptul că sectorul nonguvernamental, la fel ca celelalte sectoare, are un Cod de Etică care însumează valorile şi principiile organizaţiei şi de care ar trebui să ţină cont pentru a asigura o funcţionare sănătoasă şi echitabilă.

În primul rând, conform codului, orice organizaţie trebuie să îşi ia angajamentul de a respecta drepturile omului prevăzute de ONU. Astfel, organizaţia nu ar trebui să îşi selecteze voluntarii, făcând discriminare rasială, religioasă, etnică, culturală sau politică. Asta înseamnă să te uiţi şi peste CV-ul unui rrom sau a unui ungur. Voluntarii pot adera la o asociaţie, acceptând cultura organizaţională şi normele stabilite de fondatori. Organizaţia trebuie să îşi facă publice valorile culturale împărtăşite, trebuie să aducă la cunoştinţă modul în care gândeşte, acţionează, simte încă de la interviurile stabilite cu tinerii pe care vrea să-i recruteze.

O greşeală pe care o fac multe ONG-uri este faptul că nu informează periodic comunitatea despre activităţile desfăşurate, sau mai exact, nu oferă rapoarte despre cum au fost gestionate resursele financiare şi materiale. Important de ştiut este faptul că organizaţia este responsablilă nu doar în faţa donatorilor, ci şi în faţa beneficiarilor.

Membrii trebuie să se asigure că nicio persoană din asociaţie nu comite fraude de fonduri sau granturi. ONG-ul trebuie să adopte un sistem de monitorizare a cheltuielilor.

O altă atitudine greşită, practicată de ONG-uri, este afilierea politică sau încercarea personalului de a obţine favoruri politice. Un ONG are caracteristica de a fi non-guvernamental şi nonprofit. Prin urmare, politica dusă de un ONG este una independentă. Personalul trebuie să se asigure că activităţile demarate susţin autonomia organizaţiei chiar şi atunci când colaborează cu diverse instituţii interguvernamentale şi guvernamentale pentru a-şi realiza obiectivele propuse. Prin non-profit se înţelege utilizarea patrimoniului cu scopul de a dezvolta programe, de a desfăşura activităţi pentru a atinge obiectivele generale ale organizaţiei şi nu utilizarea lui în scopuri personale.

Atunci când aveţi de gând să vă creaţi un ONG trebuie să ţineţi cont de faptul că relaţiile de rudenie sunt acceptate nu mai mult decât între doi membri şi cel puţin trei membri care nu au o legătură de rudenie. La noi se întâmplă să avem ONG-uri care au ca membrii-fondatori toţi 101 de cumătri, metaforic vorbind.

Altă problema pe care nu pot să o trec cu vederea este misiunea organizaţiei. În multe cazuri misiunea este o adevărată teorie a chibritului. Accesând diverse site-uri ale ONG-urilor, nu am văzut scrise scopurile organizaţiei şi nici strategiile stabilite de organul de guvernare care ar face reală acestă misiune. Mai mult, periodic, daca nu chiar anual sau simestrial, trebuie făcută o analiză a necesităţilor pe care le are comunitatea în care activează, pentru a se decide dacă respectiva misiune mai este valabilă, dacă scopurile sunt realiste.

Atunci când între membri există un conflict de interese, trebuie să se facă publică această situaţie în cadrul membrilor cu funcţie de răspundere. Pentru a asigura o bună funcţionare, precum şi o bună imagine a instituţiei, membrii conducerii trebuie să propună soluţii de comun acord pe care să le fixeze într-un document scris. Adesea, din teama de a extinde conflictul, persoanele cu funcţii de conducere încearcă să le muşamalizeze. Pentru a evita momentele transformării ONG-ului într-un butoi cu pulbere este necesar ca informaţiile importante să fie împărtăşite între toţi membrii şi să se ia decizii bazate pe consens. La implimentarea deciziei trebuie desemnată o persoană, precum şi termenul limită în care urmează ca aceasta să fie implimentată. Pentru a evita momente de ambiguitate este cunoscută utilitatea aşa-numitului proces verbal care poate fi distribuit fiecărui membru din boardul conducerii.

Pentru o repartizare uniformă a responsabilităţii este foarte important să se creeze fişele de post care descriu responsabilităţile pe care le are voluntarul sau angajatul. Fişele trebuie să se afle la evidenţa comitetului managerial pentru a se evita abuzurile. În diverse organizaţii se întâmplă ca unii voluntari să fie suprasolicitaţi, făcând muncă de voluntariat într-un domeniu pe care nu l-au specificat în contractul de voluntariat.

Voluntarului i se promite dezvoltare personală, de abilităţi şi acumulare de experienţă în cadrul organizaţiei. De aceea este foarte important ca aceştia să fie asistaţi la executarea sarcinilor astfel încât să evolueze în timp real. În acest sens, un ONG se angajează să ofere voluntarului factori motivaţionali precum şi un mediu favorabil dezvoltării, motiv pentru care asociaţia trebuie să fie competitivă, dinamică.

Ținând cont de aceste detalii, un ONG își materializează valorile sale, câștigă încrederea comunității și își asigură o bună funcționare. Este important să ai practici corecte atunci când militezi pentru o schimbare în cadrul societății civile. Un fundament bazat pe valori și bune practici duce spre o dezvoltare durabilă a domeniului asupra căruia se concentrează organizația.

Articol scris de Oxana Morari

Construind caractere, construim societatea.

Vezi toate articolele ale acestui autor →

« »