25 Oportunități | 36 Organizații

Penitenciarul Bacău-mediul în care poți investi în oameni

Săptămâna trecută am fost la Penitenciarul din Bacău. Poate vă întrebați ce am căutat acolo? Simplu, oameni care fac voluntariat. Sunt convinsă că în orice mediu există oameni care vor ieși din rânduri ca să ofere celorlalți ceva din ei, din umanitatea lor. Nu există un mediu căruia îi poți pune o etichetă, cu atât mai mult cu cât caracterul omului este imprevizibil fie că este privat de libertate, fie că nu.

La Penitenciar am vorbit cu 5 femei care au jucat în piesa de teatru „Nimic nou despre Shakespeare”, regizată de către Ion Coșa, în cadrul festivalului MultiArt, aflat la cea de-a 7-a ediție. Femeile private de libertate au jucat atât pe scena Teatrului Nottara din București, cât și pe scena Teatrului Bacovia. Au muncit o lună ca să plângă și să râdă la Teatrul din Bacău împreună cu un singur spectator. Nu am întrebat dacă au fost dezamăgite de lipsa publicului pentru că erau prea entuziasmate de experiența trăită.

Penitenciarul din Bacău s-a înscris deja a 3-a oară în cadrul acestui festival și de fiecare dată a avut actori noi. Noi nu pentru că au refuzat cei din urmă, ci pentru că au trecut de perioada de detenție. Dacă până acum au fost cel puțin 15 persoane implicate în montarea unor spectacole, atunci mediul Penitenciarului cu siguranță are resurse umane ale cărui potențial poate fi redirecționat spre comunitatea în care trăim.

Stând de vorbă cu aceste doamne, am aflat că niciuna dintre ele nu avea talent actoricesc, iar punerea spectacolului în scenă a fost o adevărată provocare. Dacă la început au fost sceptice cu privire la capacitățile lor, la final unele dintre replici ale personajelor jucate au devenit o exprimare obișnuită în viața de zi cu zi. Dedicarea regizorului, dar și munca femeilor, au transformat fiecare rol într-o adevărată investiție emoțională. Spectacolul a fost o comedie. Trebuiau să învețe să râdă dincolo de gratii, dincolo de rutină și priviri în gol.

Întrebate cum s-au simțit atunci când au urcat pe scenă, cum au simțit privirile și reacțiile publicul care era conștient de mediul din care vin debutantele pe scena Teatrului Nottara, cineva mi-a răspuns cu emoție că acceptând să joace pe scena teatrului, au acceptat să arate lumii că și-au acceptat trecutul, că sunt niște ființe care simt la fel ca ceilalți, sunt supuse emoțiilor la fel ca ceilalți, cu alte cuvinte fără libertate omul nu a încetat să fie om.

Penitenciarul are un ziar intern-„Viața pe nisipuri mișcătoare”, care apare în fiecare săptămână. Conținutul nu este  decât opera deținuților voluntari. Am aflat, de asemenea, că există o școală generală numită „A doua șansă” și activități sportive care au drept scop schimbarea climatului psihologic din interior.  Totuși, chiar dacă am identificat o sursă de pozitivism, realitatea din penitenciar este dură. Conform Mediafax, în toate unitățile din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor, în 2014 erau peste 33 de mii de persoane încarcerate dintre care 15.305 recidiviști, aproape jumătate dintre deținuți! și 7.010 cu antecedente penale. Oamenii eliberați sunt marginalizați de către societate, excluși din mediul social și obligați să încalce legea pentru a nu muri de foame.

Mădălina Mătăsaru, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Bacău, mi-a spus că persoanele lipsite de libertate reușesc să se integreze cu succes dacă sunt susținute de familiile lor. Dacă celula societății lipsește, cine are rolul să intervină în viața deținutului? Aici cred că este rolul nostru de a prelua ștafeta, al voluntarilor și al ONG-urilor. Voluntarii sunt cei ce au conștientizat că schimbarea vine din acțiune, sunt cei ies din zona lor de confort pentru a forța lucrurile să se îmbunătățească și surprinzător, tocmai prin acesta strategie de a ieși fiecare din colțul lui, reușesc să schimbe societatea.

Prin urmare, provoc ONG-urile băcăuane să vină în ajutorul acestui public. Avem nevoie de proiecte pentru a scoate oamenii din acest cerc vicios. Am întrebat autoritățile de acolo dacă aș putea ține un workshop de comunicare în penitenciar și dacă deținuții ar fi interesați de un astfel de curs. Mi s-a spus că oricând pot să vin cu această solicitate. Femeile private de libertate, de asemenea, mi-au spus că ar fi interesate să participe. Anca, cea mai optimistă și curajoasă dintre cele 5,  a adăugat că i-ar plăcea să facă activități de voluntariat după perioada detenției.

Avem organizații nonguvernamentale care fac activități diversificate. Prin urmare, am putea crea ateliere care să suplinească următoarele nevoi:

-Să motiveze;

-Să ofere consiliere psihologică;

-Să  le dezvolte potențialul, noi abilități și competențe;

-Să descopere noi talente;

ONG-urile împreună cu voluntarii pot crea cursuri profesionale astfel încât să asigure deținuților un loc de muncă după perioada de detenție. O femeie din penitenciar urmând cursul de croitorie, a reușit să se integreze cu succes în câmpul muncii. La Penitenciarul Bacău existau școli profesionale cândva, acum nu mai funcționează, motiv pentru care noi trebuie să încercăm să răspundem acelei nevoi, căci rolul unei organizații nonguvernamentale este să intervină acolo unde doare.

Sursa foto: www.ziarulmetropolis.ro

Articol scris de Oxana Morari

Construind caractere, construim societatea.

Vezi toate articolele ale acestui autor →

« »